UNITATE
      PROTEJATĂ
             


Protectia muncii:Protectia muncii

O scurta istorie ...

Primele manifestari de protectie a muncii in Romania au aparut la sfarsitul secolului XIX, evoluand in stransa legatura cu dezvoltarea industriala. “Legea sanitara”, consemnata si aprobata in 1874, reglementeaza aspecte de sanatate in munca. In 1894 putem spune ca a aparut primul act normativ in domeniul securitatii si sanatatii in munca, “Regulamentul pentru industriile insalubre”, care cuprinde dispozitii obligatorii privind munca femeilor si a tinerilor, prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca.
Intre anii 1920 si 1940, “Serviciul de Igiena Industriala” se ocupa de aplicarea masurilor de prevenirea a accidentelor de munca si a bolilor profesionale, acest organism functionand in cadrul Casei Centrale a Asigurarilor Sociale.
In 1949 s-a infiintat Consiliul pentru Protectia Muncii, din subordinea Ministerului Muncii si Prevederilor Sociale, organism care cuprindea reprezentanti ai Confederatiei Generale a Muncii, ai Consiliului de Stat al Planificarii, ai Ministerului Invatamantului si responsabili cu protectia muncii.
In 1965 a fost data “Legea nr.5/1965 cu privire la protectia muncii” care a fost foarte importanta la momentul respectiv, reusind prin efectele ei, sa se apropie de standardele europene in materie, sa contureze cadrul organizatoric si legislativ necesar derularii activitatii de productie in conditii de securitate si sanatate in munca.
In 1966 a fost organizat Comitetul de Stat pentru Protectia Muncii, organism independent al statului, organizat pe doua niveluri: central si teritorial.
Dupa 1989 s-au produs multe schimbari in viata economica si sociala a Romaniei, mai ales trecerea spre o economie de piata au impus modificarea structurii si continutului legislatiei privind securitatea si sanatatea in munca, datorita noilor probleme aparute: cresterea rapida a numarului de agenti economici, aparitia sectorului privat, cresterea somajului, intensificarea fenomenului de eludare a legilor, cresterea rolului partenerilor sociali.
Astfel, inca din anul 1990 s-au intreprins masuri pentru revizuirea reglementarilor din domeniul protectiei muncii pentru a crea un nou sistem legislativ al carui principiu fundamental sa fie armonizarea cu prevederile directivelor Uniunii Europene, cu cele ale conventiilor si recomandarilor Organizatiei Internationale a Muncii. Tot in anul 1990 a fost reproiectata structura organizatorica si functionala a institutiei protectiei muncii, aceasta fiind integrata in cadrul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
Ca urmare a ratificarii, la 5.04.1993, a Acordului European, care instituia o asociere intre Romania si Uniunea Europeana in vederea acceptarii ulterioare a tarii noastre ca membru cu drepturi depline al U.E. s-a inceput un proces lung de armonizare a legislatiei nationale cu cea comunitara.
Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) in “Legea nr.90/1996″ a Protectiei Muncii, republicata, si in Normele Generale de Protectie a Muncii au fost preluate principiile prevenirii, precum si o serie de masuri care vizau imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca. “Legea 90/1996″ si normele metodologice de aplicare a acesteia, au reglementat, pe o perioada de 10 ani, cadrul organizatoric al protectiei muncii si atributiile organismelor statului privind coordonarea si controlul acestei activitati.
Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, Romania a fost nevoita sa transpuna integral prevederile directivelor europene din domeniul securitatii si sanatatii in munca, astfel la data de 1 octombrie 2006 a fost data “Legea nr.319/2006″ care abroga integral “Legea nr. 90/1996″, Normele metodologice de aplicare ale acestei legi, Normele Generale de Protectie a Muncii si normele specifice de securitate a muncii.

Voteaza pe Real Web